Daca e sa ne gandim la viata, sunt o serie de evenimente prin care trecem fiecare, sau cel putin asa e un curs normal al vietii; iar daca nu e normal, e cel putin parcursul pe care majoritatea oamenilor il au: ne nastem, crestem, ne casatorim, avem un cipil sau poate mai multi, imbatranim si murim. Chiar daca sarim peste cateva etape, sau ca trecem foarte repede prin ele, cu totii ajungem inevitabil la ultima etapa, adica moartea.
Fie ca ne gandim la ea ca la luminita de la capatul tunelului, sau la treptele pe care le urcam catre cer sau le coboram catre Iad, bineinteles, cu persoenele corespunzatoare la porti. Oricum ar fi, moartea e inevitabila, si cu cat ne impacam cu aceasta idee, cu atat mai repede ne putem trai viata mai cu pofta si placere.
Spunem asta pentru ca e nevoie de o anumita stare mentala sa te gandesti ca maine poate fi ultima ta zi, asa ca mai bine traiesti astazi pe deplin. Nu spunem sa mergeti si sa comiteti ilegalizati, cu speranta ca maine se va incheia totul, ca viata nu functioneaza chiar asa; asta e doar in filme, cu preponderenta cele americane.
Ideea pe care vrem sa o inmagazinati in mintea si sufletul dumneavoastra este ca viata este scurta si prea pretioasa pentru a nu o trai din plin. Multe persoane care trec prin evenimente de viata neplacute, precum un accident sau boala crunta, au o viziune mai pozitiva asupra vietii dupa ce trec peste si depasesc acel eveniment. Fie ca isi dau seama cat de firava este viata si ca totul se poate incheia intr-o fractiune de secunda, nu secunda.
De atat este nevoie ca sa ti se schimbe viata la 180 de grade. Nu mai bine o traiesti din plin? Daca vrei sa te duci sa te plimbi, du-te, daca vrei sa iti saruti persoana iubita, fa-o, daca vrei sa ii spui ce ai pe sufle prietenului, de ce sa nu o faci? De ce sa tii in tine cuvinte nerostive, ganduri nespuse si sa le iei cu tine in mormant. Nici macar secretele cele mai negre nu ar trebui, daca ele au un impact major in viata altor persoane.
Ca o concluzie, e bine sa traim viata asa cum ne dorim sa o traim, sa facem ce vrem sa facem fara sa ne gandim cum va parea acel lucru pentru oamenii din jur, mai ales daca sunt straini si nu ne cunosc. Sa spunem ce avem de spus cand trebuie spus acel lucru si mai ales sa nu ne mai gandim, cum o fac majoritatea romanilor, la ce o sa zica lumea despre noi daca facem acel lucru.
Pentru ca pana la urma cu totii ajungem sa murim, sa fim ingropati in pamant si sa vina lumea la noi la cimitir sa ne aprinda o lumanare si sa de-a de pomana in numele nostru. Si cum romanul petrece si la inmormantare, o firma care ofera servicii funerare este de mare ajutor. Ei stiu mai bine toate lucrurile pe care trebuie sa le faca familia persoanei care nu mai este pentru a nu „supara pe nimeni”.